Viorel Mateianu s-a nascut pe 1 iunie 1938 la Lipanesti, jud. Prahova si a murit pe 25 noiembrie 1997 in Bucuresti. El a fost unul dintre cei mai ilustrii jucatori romani ai anilor ’70, fiind recunoscut pentru devotamentul sau cat si pentru spiritul fair-play (in mai multe sezoane de joc in prima liga din Romania cartonasele galbene primite se pot numara pe degetele de la o mana, cele rosii nefacand parte din “palmaresul” sau).

Dupa ce a jucat ca junior la Petrolistul Boldesti, iar apoi la Progresul Bucuresti, Mateianu si-am facut debutul in fotbalul mare in 1957, la 19 ani, cand a inceput sa joace in primul 11 al celei de-a doua echipe. Dupa un an a semnat cu U Cluj, revenind la Progresul in 1961.

Plecat peste hotare, Mateianu se intoarce in tara ca antrenor la formatia bancara pe care o gaseste in Liga a 2-a. La comanda sa Progresul revine in 1976 in prima liga, dar in urma unor rezultate slabe este demis in 1977. De aici a plecat la FC Baia Mare pe care a antrenat-o in perioada sa de glorie (locul 4 in prima liga in sezoanele 1978/79 si 1979/80).

Dupa o scurta trecere la Progresul Bucuresti in 1981, Mateianu a antrenat pe Petrolul Ploiesti in sezonul 1982/83 si pe Progresul Braila in anii 1983/84. In 1984 s-a intors in prima liga la Jiul Petrosani de unde a fost demis pentru rezultate slabe. Alte cluburi la care a mai antrenat dupa asta: Danubiana Bucuresti, FC Bihor Oradea, AS Drobeta Turnu Severin.

Mateianu a fost foarte indragit de catre public atat ca antrenor cat si ca jucator datorita stilului sau ofensiv care imprima jocului un ritm alert.